Real men...of genius

Moto: "Some people are smart. Some people are geniuses. Some people have dignity. And some people have...Bud Light!" - Me

Cu totii stim ce inseamna sa gresesti. Dar v-ati intrebat vreodata cum e sa nu iti dai seama ca esti penibil? Cum ar fi sa tii un discurs in fata unei audiente selecte si sa nu vezi ca pe sacou ai un gainat mare cat China? Sau printr-o intorsatura ciudata a evenimentelor sa ajungi fara sa-ti dai seama la o intalnire a bolnavilor de cancer pulmonar si sa-ti aprinzi o tigara?

Ar fi nasol, sunteti cu siguranta de acord. Mai rau este atunci cand persoana in cauza insista sa faca lucrul stupid chiar si cand observa privirile stupefiate sau oripilate ale audientei.

Cel mai placut este insa atunci cand vezi un infumurat care se poarta numai cu nasul pe sus de zici ca e nici mai mult, nici mai putin, decat Einstein in persoana, iar ca vorbele sale ar trebui scrise cu litere de-o schioapa si cu cerneala aurita pe peretii tuturor universitatilor de renume, ingenuncheat si pus la zid de propriile teorii contradictorii gen "Dumnezeu exista pentru ca nu s-a putut dovedi contrariul, iar stiinta nu face altceva decat sa confirme asta".

Imaginati-va un personaj din asta ridicol, un "mister know it all" care este pus la respect de cultura generala a unui tzanc de clasa a 5-a. Nu vi se pare hilar? Sau ganditi-va la un "incoruptibil" care este filmat in timp ce se invarte pe langa o masa plina cu bani in timp ce un interlop ii arata ca suma echivaleaza de 2 ori marimea faptei de care vrea sa fie "iertat manca-ti-as" ca e si el om si mai greseste...nu oricine stie sa traga la picioare, iar el a tintit capu' ca era mai aproape de nivelul ochilor.

Nu va obositi sa cautati vreun indiciu sau articol prin presa, ca nu cred ca o sa gasiti, iar daca da, atunci ar fi o coincidenta bizara si nimic mai mult. Asa cum spune chiar descrierea blogului aista, se intampla destul  de des sa va aflati martorii unui profund proces de aberare in plina expansiune si cu accente melodramatice de o anvergura fantastica, hence, this, here, article.

Si ca sa va clatiti un pic ochii si sa va mai linistiti creierul pe care am avut eu grija sa vi-l tulbur si sa-l aduc de la starea de repaos total la o miscare haotica de tipul fotonului, luati de aici ceva liniar:

MTV...Music(???) TeleVision

M-am trezit in dimineata asta si mi-am adus aminte ce m-a intrebat un tip cand i-am zis pe unde incerc eu sa ascult muzica la teveu:

- Iti place muzica?

- Da! veni raspunsul meu prompt.

- Pai si atunci ce cauti pe MTV? Acolo nu e niciodata muzica, doar show-uri.

What the fuckin' hell happened to these fuckin' guys?!? Eu si majoritatea prietenilor mei facem parte, vrand-nevrand, din ceea ce a fost etichetat drept "generatia MTV" si nu e chiar asa de greu de inteles de ce.

Pe cand Romania era inca in "tranzitie" si nu stia exact pe ce lume se afla, iar noi deja ajungeam la liceu, apareau ca ciupercile dupa ploaie televiziunile prin cablu...si ce ofereau ele? O multime de canale (vreo 20!) unde puteai vedea multe lucruri, in germana, italiana sau engleza (thank God for Cartoon Network - unde ar fi fost engleza mea fara el?!). Iar pentru ca MTV parea ceva cu adevarat interesant, oarecum rebel si non-conformist, toata lumea (tineretul) asculta, ma rog, urmarea acest post.

Si ce puteai vedea pe MTV? Pai...muzica? Melodiile preferate? Pe urma a aparut si telefonia mobila, iar o data cu ea, au aparut si sms-urile, iar MTV s-a adaptat imediat si a aparut chat-ul direct pe televizor si dedicatiile si request-urile..si asa mai departe.

Toate bune si frumoase, muzica, niste emisiuni de informare (un fel de stiri din lumea muzicii) scurte si la obiect, asa cum le sta bine tipului astuia de emisiuni.

Cum arata MTV azi? Pai...daca ai rabdare pana pe la 10 (cred) atunci s-ar putea...asa...sunt ceva sanse...mici...sa vezi niste videoclipuri, iar in restul zilei? Emisiune dupa emisiune, unele pe care le-ai vazut deja de vreo 3 ori, Cribs, 50Cent si Room Raiders...si tot felul de porcarii, rezultat direct al marketingului si care nu au absolut nici o treaba cu muzica...

Music Television? Mai degraba everything BUT Music Television! Well...here's what I have to say to them: MTV you fuckin' suck!!! MTV, where's the music??? MTV, go home (but not my home!!!)!

Nici asta nu-i normal...da' nu-i de-al nostru

Si pentru ca ma "mananca" degetele si nu vreau sa facem aici un blog de tip "meci-de-tenis-uite-o-la-mine-ia-o-la-tine", o sa va blagoslovesc cu inca un articol...whether you like it or not!

De fapt..nu o sa scriu asa mult, ci o sa las imaginile sa vorbeasca...Mie mi s-a parut pe cat de amuzant, pe atat de educativ:

 

Morala este: daca va apucati sa dati cu durda dupa muste, aveti grija ca E multe! Ah! Si nu incercati sa va bagati cu capu' in tablouri ca stricati panza!

PS: multumiri lui Costi ca mi l-a aratat.

Another one bites the dust...

Dupa ce m-am intristat acum vreo doi ani (parca), la moartea lui Steve Irwin, un mare "entertainer" si un si mai mare zoolog, iata ca a venit timpul sa deplang moartea unei alte stele, un adevarat megastar al tuturor timpurilor, regele pop-ului, Michael Jackson.

Orice s-ar spune sau s-ar fi spus despre el din pricina proceselor si multiplelor operatii estetice pe care le-a suferit, nimeni nu poate nega faptul ca omul asta a avut o planeta la picioare, iar asta o demonstreaza insusi faptul ca nici macar la moartea papei nu a "picat" Google-ul si nu s-au apucat oamenii sa cumpere biblii asa cum au crescut vanzarile albumelor lui Michael.

Nu as spune despre mine ca sunt sau am fost vreodata fan, daca ma intrebati acum cateva saptamani cat de mult imi place Michael si muzica lui, nu as fi avut un raspuns concludent. Indiferent de asta, chiar daca cineva m-ar eticheta "fan", chiar si cu o conotatie negativa, nu mi s-ar parea ceva de care ar trebui sa imi fie rusine. Nu sunt avocatul lui Michael si nu scriu acest articol ca sa aduc un tribut unei figuri ce mi-a influentat in mod irevocabil viata, ci doar ca sa dau Cezarului ce e al Cezarului si sa ma "descarc" de tristetea pe care o simt de fiecare data cand aud unul din hit-urile lui (care nici nu stiam ca imi plac asa de mult).

Un lucru care m-a surprins foarte neplacut a fost sa vad ca lumea nu s-a putut abtine de la glume rautacioase sau pur si simplu afirmatii de-a dreptul nerusinate la adresa unui om care...nu se mai poate apara. Ca sa nu vorbim ca din cate stiu eu a fost achitat.

In fine...important e ca eu cred ca omul asta a lasat un mare gol in inima multor persoane si poate un gol si mai mare in ceea ce ar mai fi putut realiza atat in lumea muzicii.

Ma voi consola cu gandul ca majoritatea criticilor l-au asezat acolo unde ii este locul: intre alti monstri sacri ai muzicii, cum ar fi Elvis sau Frank Sinatra (fata de care nu pot spune ca am o afinitate prea mare). Iar pentru cei care nu vor sa ii recunoasca meritele...ii invit sa isi aduca aminte cine a inventat renumitul "moon walk", iar asta poate e doar una din cele mai mici realizari ale lui MJ.

The King is dead! There will never be another one like him! Rest in peace!

R de la Racheta

Cica un tigan isi cumpara Ferrari. Dupa 2 saptamani i se strica cutia de viteze si o trimite la reprezentanta. Ii repara italienii masina, i-o trimit inapoi… dar dupa alte 2 saptamani iar i se strica cutia de viteze. Italienii ii repara cutia din nou… Povestea se repeta. In cele din urma trimit un reprezentat sa mearga cu tiganul sa vada de ce se tot strica cutia. Merge tiganu pe autostrada. Baga a 1-a, a 2-a, a 3-a… a 6-a… 350km/h si il intreaba pe reprezentant: - Ce spui? Esti speriat? La care reprezentantul: - Nu sunt speriat deloc…stiu ca masina poate… La care tiganul: - Stai sa vezi cand bag “R” de la Racheta.

Asa si eu cu blogul asta. Purtat fiind de impulsuri i-am zis lui candyman sa bage mare, ca poate conta pe mine, iar acuma... r de la racheta, ca n-am nimic pregatit, nimic de scris. Sper ca... e doar deocamdata.

Din fericire, asta fu doar articolul de introducere. M-am scos, deocamdata. Jekyll, ai legatura.

Season kick off

Da, oameni buni! S-a deschis sezonul la bloggerit! Si ce poate fi mai frumos decat sa scrii pe blog? Sa scrii pe blog cu un prieten. Si uite-asa se face ca de acum o sa va ameteasca de cap nu unul, ci doi "colegi de breasla", the dream tag-team in ale blogurilor si postarilor de tot felul, eu si Mr. Hyde.

Noi sigur o sa ne simtim bine scriind, poate o sa aveti noroc si o sa va simtiti bine si voi, citind. Daca nu, suntem siguri ca o sa va gasiti destule surse de "entertainment"...poate pe blogu lu' TrIliescu sau a lu' NasCase. Noi nu ne suparam, caci, vorba aia: daca voi nu ne vreti...tough luck! We're here to stay!

Si iata ca apare si primul articol de "free" aberare si inaugurez astfel acest proiect ce va ramane in istorie, fara dubiu.

Ce va urma? Nu stiu! Dar vom afla impreuna, just bare with us!

Until then...party on!